sabato 20 novembre 2010

Archimeti

Quannu ‘nc’era Archimeti
tutti sciumu all’appeti
cu vvitimu li rricali
ca nnucìa Babbu Natali;
cc’era bbellu lu treninu
ti taula, e llu bbambinu,
li bbambuli ca chiutiunu li ‘uecchi,
li pupi ti lu presepiu
e ttanta nninnnulecchi.
nni critiumu ca iddu scia a’n cielu
e li tava li lettiri, alla veru,
ca ‘mpushtaumu intr’alla casodda
alla porta ti la putiodda.
Mo’ ‘nci shtannu li super mercati
e ssimu tutti motorizzati:
Babbu Natali shtai a tutti vanni
‘mpirnicatu, ma faci tanni!
Comu sia ca tutti lu canuscimu,
e ss’è llibberatu ti lu bbambinu:
lu prisepiu nò ffaci bbisi (busy)
megghiu li sordi, ca pò li pisi.
Apposhta Archimeti si n’è sciutu,
ma noni ch’è sparutu……………..
s’è spizzittatu ‘ntra lli cori nueshtri
sia ch’è reliquia, comu li meshtri
ti prima, ca cu lla fantasia
vinniunu li shcattuni
pi ffari la mascìa
ti nnu Natali semplici e purieddu
ca allu stress, alla depressioni,
allu lussu sfrenatu, alli finti amicuni
li tirava lu cueddu!